Astazi m-am gandit sa va las aici o scurta poveste terapeutica, pe care am scris-o cu scopul de a-i ajuta pe cei mici sa se integreze mai usor in gradinita. Majoritatea copiiilor, fie ei neurotipici, sau nu, au diverse dificultati atunci cand vine vorba de gradinita: despartirea de parinti, adaptarea intr-un loc nou, teama ca vor fi abandonati acolo, dificultate in a-si face prieteni noi, teama de activitati, sau refuzul de a participa la ele etc. Asa ca sper ca aceasta scurta poveste sa va ajute sa-i pregatiti pe cei mici pentru gradinita, sa inteleaga mai usor ce urmeaza sa se intample acolo, si ca nu au de ce sa se teama.

Am decis ca eroina povestii sa fie o fetita, pe care o cheama Iris, ca pe fetita mea. Voi, cand cititi povestea celor mici, puteti folosi numele lor.

A fost o data ca niciodata, pe un taram magic indepartat, o fetita mica, foarte frumoasa si desteapta, pe care parintii o iubeau nespus de mult, o protejau de toate primejdiile si erau tot timpul langa ea.
Pe acel taram magic, oamenii foloseau praf magic, pentru a-si face casele, mancarea, imbracamintea etc. Si pe acel taram mai era o regula foarte importanta: atunci cand oamenii aveau copii mici, ei nu mai trebuiau sa munceasca pentru a castiga praf magic, il primeau de la Regina, iar cand cei mici cresteau, parintii lor trebuiau sa-i duca la gradinita, pentru ca ei sa se poata intoarce la servici, unde copiii nu aveau voie.
Si, pentru ca fetita din povestea noastra, pe care o chema Iris, crescuse, parintii ei trebuiau sa se intoarca la servici, asa ca, ii spusera:
– Iris, de saptamana viitoare vei merge la gradinita, regina nu ne mai poate da praf magic, iar fara praf magic nu putem face mancare, haine, jucarii.

– Ce e o gradinita? intreba Iris

– Este un loc foarte frumos, plin de jucarii, cu multi copii, si acolo va fi o doamna draguta ce va avea grija de toti copiii.

– Si voi unde veti sta?

– Noi te vom duce dimineata, apoi vom merge la servici, iar cand vei termina de jucat, vom veni sa te luam.

– Dar daca o sa am nevoie de voi?

– Doamna educatoare va fi mereu cu tine, ii vei spune ei tot ce ai nevoie si ea te va ajuta.

– Daca nu o sa-mi placa de ea? Daca nu o sa-mi placa ceilalti copii? Daca nu o sa-mi placa jucariile? Nu, eu nu vreau sa merg singura acolo.

Si Iris incepu sa planga si sa-si stranga tare parintii in brate. In noaptea aceea Iris avu un somn foarte foarte agitat, plin cu vise urate despre gradinita.

Parintii ei erau foarte tristi si ingrijorati, ei nu ar fi lasat-o niciodata pe Iris la gradinita, dar trebuiau sa mearga la servici, iar copiii nu au voie la serviciul parintilor.

In noaptea urmatoare, Iris a avut un alt vis, de data aceasta, unul frumos. O zana magica aparu in visul ei si ii spuse:

– Buna, Iris, eu sunt zana ta protectoare!

– Ce frumoasa esti, ii spuse Iris, imi place foarte mult de tine.

– Eu voi merge cu tine in fiecare zi la gradinita, si voi fi langa tine oricand vei avea nevoie. Impreuna vom rezolva toate problemele. Tot ce trebuie sa faci este sa te gandesti la mine, iar eu voi aparea imediat.

– Si ce vor spune ceilalti copiii despre tine?

– Ei nu vor sti ca sunt acolo. Eu voi aparea doar in gandul tau, si doar tu ma vei putea vedea si vei putea vorbi cu mine.

– Dar va fi ca si cand vorbesc singura…

– Nu, pentru ca nu vei vorbi cu voce tare, totul se va intampla in mintea ta, eu voi aparea acolo, voi sti care este problema, si vom gasi rezolvarea impreuna. Fiecare copil are zana lui, care il ajuta la gradinita.

– Oamenii mari au si ei zane?

– Da, doar ca oamenii mari nu ne mai vad, pentru ca numai cred in noi, ei cred ca rezolva singuri problemele, dar de fapt noi le aranjam gandurile.

Iris s-a trezit foarte fericita a doua zi, le-a spus parintilor ei ca este sigura ca se va descurca la gradinita, ca ii va placea acolo, si ca abia astepta sa mearga. Atunci zana aparu la ea in gand si ii zambi. Ea si zana au devenit cele mai bune prietene si gradinita a devenit pentru Iris un loc minunat. Sfarsit!

Sper ca acesta poveste sa fie de ajutor, incurajati-va copiii sa-si gaseasca zanele, eroii, ingerii, sau orice au ei incredere ca ii va proteja, si sa-i ia cu ei, in gandul lor, la gradinita.

Daca aveti si alte idei de povesti, lasati comentarii, si eu voi incerca sa le creez pentru cei mici.

Lavinia Chirvase