Odata cu venirea “minunatului” COVID-19 si a restrictiilor, am ajuns in situatia in care gradinitele s-au inchis din nou, dar eu trebuie sa lucrez,. Deci, ce fac cu copilul meu? Il trimit la bunici. Totul bine pana aici, dar dupa o saptamana copilul s-a plictisit, si voia acasa. Asa ca… am fost nevoita sa o iau cu mine la servici. Ma gandeam ca va fi horror, ca va fi geloasa pe ceilalti copii, cu care lucrez, ca nu va avea rabdare… etc. dar, asta e situatia, deci… trebuia sa vad cum fac treaba asta sa mearga. I-am explicat copilului situatia, si… hai la servici.
Mare a fost surpriza cand mi-am dat seama ca ea este super intelegatoare, foarte putin geloasa, si chiar dispusa sa ma ajute. Copiii se inteleg mult mai bine intre ei, asa ca am “profitat” de asta la maxim. Fetita mea a participat la toate activitatile pe care le-am facut cu copiii, le explica ce au de facut, ii ajuta atunci cand aveau nevoie, copiii erau foarte incantati ca au un prieten nou, iar ea ca o ajuta pe mama.
Pentru mine nu a fost asa usor, trebuia sa am grija si de nevoile ei, sa manace cat trebuie, sa invete si ea lucruri noi, sa se odihneasca atunci cand are nevoie. Dar faptul ca am avut ocazia sa petrec mai mult timp cu copilul meu a fost o minune. Mi-am dat seama ca am un copil minunat, intelegator, dispus sa ajute, sa aiba rabdare atunci cand trebuie, sa ma “imparta” (chiar daca uneori nu ar fi vrut)
O alta surpriza pe care am avut-o a fost reactia parintilor cu care lucrez, carora vreau sa le multumesc pe aceasta cale, pentru ca au fost foarte intelegatori, au vazut ca prezenta copilului meu a fost benefica si pentru copilasii lor, si m-au rugat sa o mai aduc, pentru ca au vazut ca piticii lor leaga prietenii frumoase cu ea.
Ma bucur din plin de experienta asta, iar acum nu stiu cum m-am putut gandi, la inceput, ca va fi greu si obositor si neplacut.
Dupa aceasta experienta am ajuns la concluzia ca avem niste copii atat de minunati, incat, de foarte multe ori ar trebui sa le multumim noi pentru ca se comporta asa frumos cu noi si ne iubesc atat de mult, chiar daca uneori, din cauza vietii noastre agitate, nu ne comportam asa cum trebuie cu ei.

Lavinia Chirvase