De cele mai multe ori, în cadrul terapiei, în mod conștient sau nu, iese din mine copilul interior, lucru pe care, copiii cu care lucrez îl simt, iar de cele mai multe ori aceștia se racordează la el pentru a-și putea comunica nevoile. În momentul în care începe terapia, am un plan pentru ziua respectivă care bifează atât cerințele părinților cât și nevoile copilului, însă, totul se schimbă în momentul în care intră copilul și simt o anumită stare stridentă din partea lui și îmi dă tot planul peste cap.

Cel mai recent eveniment mi s-a întâmplat cu un pitic de opt ani diagnosticat cu TSA și non verbal. Ședința a început normal, am început activitatea iar pe la jumătate am ales să schimb activitatea pentru că simțeam că-l pierd, deși acesta rămânea în activitate, îl simțeam absent. Am început o altă activitate, aceeași poveste. Am ales să opresc tot și să făuresc în câteva minute un nou plan pentru ședința respectivă. Iar în timp ce mă gândeam la plan, l-am observat cum stă pe canapea cu privirea pierdută și cu o statură melancolică. M-am apropiat de canapea, l-am mângâiat pe cap, m-am așezat lângă el, iar când am încetat să mă joc cu părul lui, am scos telefonul pentru a-mi continua dezvoltarea planului, mi-a luat telefonul și mi l-a pus pe masă, iar cu cealaltă mână mi-a apucat tricoul, s-a tras cu o răsuflare abruptă mai aproape de mine, și-a prăbușit capul pe umărul meu iar mâinile și le-a încleștat pe mâna mea pe care o ținea în braț ca pe un animăluț de pluș înainte de culcare. Când s-au intersectat privirile, am putut citi în ochii lui o necesitate de relaxare emoțională oferită de prezența mea și o dorință de câteva momente de conexiune pură și autentică, care m-au făcut să descătușez copilul interior și să mă asigur că în următoarele clipe el se va simți în siguranță, înțeles și iubit. După aproximativ 15 minute de conexiune emoțională profundă, el s-a ridicat, s-a așezat la masă și a vrut să reluăm activitatea inițială cu o atitudine de voioșie iar în privirea lui puteam să citesc ”Mulțumesc că m-ai înțeles,,.

În acel moment, adultul din mine s-a conectat la copilul interior și i-a dat frâu liber pentru a-i oferi piticului din fața mea tot spectrul emoțional de care are nevoie în acele minute.

La finalul ședinței, i-am povestit întâmplarea părintelui, iar acesta s-a bucurat că l-am înțeles și că am știut să comunic cu el.

Gabriel Ariasu