Voi incepe postarea de astazi prin a va spune ca toti copilasii cu care lucrez sunt minunati, si ma inspira in fiecare zi si sunt foarte mandra de toate progresele lor. Probabil ca voi scrie aici despre fiecare dintre ei. Dar azi voi incepe cu cel mai mic.   Nu este un copil cu autism, ci un copil cu intarziere de limbaj si un comportament un pic mai vulcanic.

Cand a venit, impreuna cu parintii, la evaluare, a fost foarte cuminte si ascultator, pana in momentul in care trebuia sa faca ceva ce, nu era sigur ca stie, sau sa vorbeasca. Parintii mi-au spus ca ei numai locuiesc in Romania, si in 3 luni vor pleca din nou. Deci aveam doar 3 luni la dispozitie pentru a lucra cu copilul. Desi nu le-am dat sperante parintilor ca vor avea loc schimbari foarte mari, din cauza timpului scurt, le-am spus ca orice e posibil, mai ales ca ei erau foarte dispusi sa colaboreze si sa se implice. Acesta e un lucru foarte important, mai ales atunci cand sunt implicate si problemele de comportament. Tot ce se lucreaza in terapie trebuie continuat si mentinut si acasa.

Primele sedinte, piticul meu era foarte jucaus, dornic de activitati, dar, activitati care sa nu necesite foarte mult efort din partea lui, refuza sa imite, pentru ca nu era sigur ca poate face asta, de vorbit nici nu se punea problema, si nu accepta niciun ajutor din partea mea.

Asa ca, desi stiam ca timpul este scurt m-am decis sa o iau foarte usor cu el, si sa ma asigur ca are incredere totala in mine. 

Dupa fiecare sedinta, discutam cu parintii si le spuneam ce au de facut acasa. Si rezultatele nu au intarziat sa apara. Piticul a prins destul de repede incredere in mine, a inceput sa ma lase sa-l ajut si a devenit foarte dispus sa invete lucruri noi, sa imite si sa vorbeasca si atunci cand ii ceream eu. Rezultatele s-au vazut si acasa, deoarece parintii au inteles ca trebuie sa continue acasa ceeace incepeam eu la cabinet. Comportamentele neadecvate s-au redus foarte mult, este mult mai ascultator si acasa si in medii noi, si usor usor, a inceput sa vorbeasca si sa inteleaga rolul limbajului in viata de zi cu zi, chiar daca are doar 2 ani si jumatate.

Am ales sa va povestesc intai despre el, pentru ca, in curand va pleca, si pentru ca, sunt foarte mandra de el si de progresele majore pe care a reusit sa le faca in aceste 3 luni, si sunt mandra si de mama lui, care a lucrat foarte mult cu el acasa, si a jucat si ea un rol foarte important in terapie. Sunt sigura ca imi va fi foarte dor de piticul meu jucaus si iubaret, dar stiu ca nu voi pierde legatura cu el si cu familia lui minunata, chiar daca va fi de la o distanta mare.

Lavinia Chirvase